Calvinismul si luteranismul

Reforma Prostestanta, care a dat nastere calvinismului si luteranismului, a fost initiata de catre Martin Luther, care s-a opus primul autoritatii papale de la Roma si a distrus unitatea bisericii catolice, care, in Europa secolului al XVI-lea, detinea suprematia. Protestantii au criticat in primul rand coruptia si bogatiile clericilor bisericii catolice, faptul ca acumularea averii era mai importanta pentru acestia decat viata ascetica.

Calvinismul si luteranismul au fost miscari religioase ce au rasturnat complet doctrinele si organizarea bisericii din acea vreme. Cel care a exprimat clar si concis toate nemultumirile adunate de-a lungul vremii impotriva bisericii a fost Martin Luther (1483-1546), calugar augustin si profesor in Wittenberg. Luther postula ca mantuirea omului este posibila doar prin credinta adevarata, credinta care nu poate fi negociata cu preotii de pe acest pamant. Biserica a protestat socata la ideile lui Luther conform carora sacramentele bisericii si insasi clerul erau inutile pentru salvarea sufletului.

Ideea esentiala a calvinismului si a luteransimului era justificarea prin credinta, singura cale viabila a omului de a trai intru gratia lui Dumnezeu. Luther s-a exprimat clar si dur impotriva institutiei indulgentelor catolice, care puteau fi cumparate de catre oameni pentru a isi spala pacatele. Prin aceasta institutie, spunea Luther, credinciosul nu numai ca nu isi spala pacatele, ci mai comite altele, crezand ca Dumnezeu il va ierta pentru ca a dat o suma de bani. Mai mult, acest obicei sporea averile clericilor si coruptia acestora. In 1517, Martin Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg o petitie impotriva indulgentelor ce continea 95 de teze ce criticau atitudinea clericilor si a bisericii catolice. Ideile sale s-au raspandit extrem de rapid, prinzand la public, care isi vedea astfel tiparite propriile nemultumiri si frustrari. Dupa acest prim pas, Luther a negat infailibilitatea Papei si traditiile si ceremoniile bisericii.

Esenta calvinismului si a luteranismului: Biblia este singura autoritate si cale spre credinta si adevar (Sola Scriptura). Biserica, preotii sai, ritualurile sale sunt inutile si trebuie reformate. In 1521, deja o amenintare reala pentru autoritatea bisericii, Martin Luther este excomunicat si condamnat, insa isi gaseste refugiu intr-un castel din Wartburg, unde traduce Noul Testament in germana (pana atunci, slujbele se tineau in latina, fiind astfel greu accesibile publicului larg). Traducerea in limba nationala a avut efect de necontestat: credinciosii au putut citi singuri Scriptura si astfel ideile privind inutilitatea clerului si a sacramentelor s-au dezvoltat si au prins radacini.

Insa inceputul oficial al calvinismului si luteransimului se face atunci cand Luther infiinteaza propria biserica, opusa cele catolice: Biserica Lutherana, in cadrul careia slujbele se tineau in limba nationala si erau mult simplificate. Sacramentele au fost reduse la trei, manastirile au fost desfiintate, preotii nu mai beneficiau de statut aparte si nu mai erau nevoiti sa fie celibatari, au fost desfiintate cultul Fecioarei Maria, al sfintilor si al relicvelor sfinte.

Ideile lui Luther au inflorit si cu ajutor politic, din partea principilor unor regiuni germane, caci acestia doreau sa isi insuseasca averea bisericii catolice si sa aiba sub controlul lor noua biserica. Luther a accepat astfel separarea bisericii de stat si autoritatea acestuia. Au urmat o serie de revolte si razboaie intre catolici si luteranisti, incheiate intr-un final in 1555 prin Pacea de la Ausburg, prin care se recunostea dreptul fiecarui principe de a alege religia pe care o dorea in propriul stat.

Calvinismul si luteransimul s-au dezvoltat si extins in Europa, primul chiar castigand teren in fata luteranismului, fiind o varianta mult mai riguroasa si stricta a protestantismului. Calvinismul fusese initiat prin cartea lui Jean Calvin (1509-1564),  Institutiile religiei crestine (1536). Calvin, preot francez, declara ca salvarea sau damnarea omului a fost stabilita de catre Dumnezeu de la inceputul timpurilor. Omul nu are nici o sansa si nici o putere sa schimbe decizia originara a lui Dumnezeu: nici prin biserica, nici prin preoti, nici prin sacramente, nici chiar Dumnezeu nu il poate ajuta, caci decizia Sa este vesnica! Astfel, un om este deja ales sau condamnat, insa el nu poate sti din care categorie face parte. Solutia: omul trebuie sa se comporte ca si cum ar fi ales, sa evite orice indoiala ca pe o tentatie a diavolului si sa isi traiasca viata pe acest pamant intru gloria lui Dumnezeu. Asadar, calvinistii pastrau – sau incercau – un inalt standard de moralitate si disciplina.

Astfel, calvinismul si luteranismul au promovat o noua idee de divinitate: Dumnezeul catolic, Tatal ceresc care se bucura de cainta omului se transforma intr-o fiinta transcendentala ce nu poate fi inteleasa de mintea omului si care nu il poate ajuta pe acesta sa-si schimbe soarta de dinainte stabilita. Aceasta doctrina lipsita de umanitate a provocat o confuzie si singuratate launtrica a crediniciosului, care avea ca singura solutie sa isi traiasca etic viata intru gloria lui Dumnezeu si sa ii indeplineasca voia (daca prin sacramentele bisericii nu mai putea obtine iertarea pacatelor si mantuirea, omul a fost nevoit sa se asigure ca traieste o viata conforma cu dorinta lui Dumnezeu).

Calvinismul si luteranismul au constituit o amenintare grava pentru biserica catolica, care a luat masuri initiind o contrareforma, Conciliul din Trent redefinind doctrina religioasa catolica si criticand protestantismul. Aproape un secol au existat razboaie religioase, cunoscute mai ales prin sangeroasele razboaie franceze intre hughenoti si catolici. Intr-un final, cheltuielile grozave ale razboiului, divizarea Europei in diverse grupari religioase si lipsa rezultatelor razboaielor au promovat toleranta religioasa.